Aparent, ca o critică, acum 3900 de ani, în anul 390 î.Hr., Aristophanes a scris un joc, Ecclesiazusae, despre femeile care dobândesc putere legislativă și care guvernează Atena, Grecia, pe un principiu limitat al egalității. În piesă, potrivit lui Mansfield, Praxagora, un personaj, susține că femeile ar trebui să se pronunțe pentru că sunt superioare bărbaților, nu egale, și totuși ea refuză să afirme în mod public dreptul ei de a se pronunța, deși este ales și deși acționează în funcție. Jocul, scrie Mansfield, sugerează, de asemenea, că femeile ar conduce prin a nu permite politică, pentru a preveni dezamăgirea și că o acțiune afirmativă se va aplica relațiilor heterosexuale. În piesă, așa cum a descris-o Mansfield, scrisă atunci când Atena era o democrație exclusivă pentru bărbați, unde femeile nu puteau vota sau conduce, femeile erau prezentate ca neaserate și nerealiste și, prin urmare, nu erau calificate să guverneze. Piesa, în opinia lui Sarah Ruden, a fost o fabulă pe tema că femeile ar trebui să rămână acasă. [Assemblywomen] |