Neo-Lutheranismul a fost o mișcare de revigorare din secolul al XIX-lea în cadrul Lutheranismului, care a început cu Erweckung sau Awakening, condusă de piețiști, și sa dezvoltat ca reacție împotriva raționalismului și pietismului teologic. Această mișcare a urmat mișcării vechi luterane și sa axat pe reafirmarea identității luteranilor ca grup distinct în comunitatea mai largă a creștinilor, cu un accent reînnoit asupra confesiunilor luterane ca o sursă esențială de doctrină luterană. Asociat cu aceste schimbări a fost un accent reînnoit asupra doctrinei și liturghiei tradiționale, care a paralel cu creșterea anglo-catolicismului în Anglia. Era uneori chiar numit "Puseyismul german". În Biserica Romano-Catolică din Germania, neo-Lutheranismul a fost paralel cu Johann Adam Möhler. Organul literar șef al neo-luteranismului a fost Evangelische Kirchenzeitung, editat de Ernst Wilhelm Hengstenberg. [Creierul creștin][Reformare][Martin luther][Lutheran ortodoxie][Pietism][Philip Melanchthon][Paul Tillich][creştinism][Biserica Catolica] |